Multimedia Ghid Civic

ghid
activism civic și organizare comunitară

Structura și mecanismele de funcționare APL
Identificarea și colectarea resurselor pentru inițiative civice
Parteneriate civice, mobilizare comunitară și acțiunile de monitorizare a autorităților
Organizare Comunitară
Cum se planifică și organizează o campanie?
Cum protestăm? Ce merge și ce nu merge în protestele civice din Republica Moldova?
Activism și mass-media
Cum activăm participarea comunității: „Puterea" comunității
Urbanism aplicat în orașul post-sovietic / Постсоветский город: перезагрузка смыслов/сообществ/сре?

Despre proiect

Comunități Active pentru Democrație Participativă

Proiectul urmărește să dezvolte potențialul de activism al comunităților locale în soluționarea problemelor locale, să le familiarizeze cu procesul desfășurării dialogului cu autoritățile publice locale, să le instruiască în privința organizării unor acțiuni colective la nivel local, municipal sau național, să le ofere instrumentele metodologice și practice de bază (petiții, campanii, principiile colectării de resurse, auto-organizare și lucrul cu mass-media), să le instruiască în privința acțiunii colective directe pentru un acces și oportunități sporite de participare în procesul decizional.

Structura și mecanismele de funcționare Autorităților Publice Locale

Anatolie Albin este jurist de profesie. În perioada anilor 2004-2007 a activat în calitate de funcționar public în cadrul direcției juridice a Ministerului Economiei RM, 2008-2011 juristconsult la agenți economici, 2012-2014 stagiu în avocatură, 2014 pînă în prezent partener în cadrul companiei de consultanță KNOSTIC. Domenii de expertiză: corporativ, administrativ, civil, comercial, obștesc, parteneriatul public privat, ecologic, soluționarea extrajudiciară a disputelor. Este convins că învățarea în permanență și evoluarea cu schimbările produse sunt cheilie succesului atît pe plan profesional cît și personal.

Anatolie ALBIN

jurist

Conceptul-cheie în jurul căruia se constituie discuția cu privire la procesul de guvernare și decizie este cel de administrare. Acesta poate fi interpretat, în primul rând, ca înțeles al activității pe care o desfășoară aleșii poporului în vederea diriguirii bunurilor publice și private ale unei localități sau a statului per ansamblu. Totodată, prin administrare se poate avea în vedere grupul de persoane, exprimând voința și interesele poporului, întrucât au fost aleși pe temeiul principiilor reprezentativității și legalității. Cel de-al treilea sens al administrării este legat nemijlocit de impactul acțiunilor acestui grup de oameni asupra traiului cotidian al cetățenilor, influențând nevoile și așteptările, valorile și convingerile acestora.

Sarcina autorităților publice locale este de a rezolva problemele descoperite în unitatea administrativ-teritorială care se află sub influența puterii lor de decizie, ținând în permanență cont de interesele locuitorilor acestui teritoriu. Acestea se organizează și își îndeplinesc atribuțiile autonom față de autoritățile publice centrale, funcționând în baza logicii descentralizării serviciilor publice. Elementul vital al administrării publice locale trebuie să presupună consultarea și informarea permanentă a cetățenilor în legătură cu problemele locale de interes deosebit.

Subiecții administrării publice locale sunt, de regulă, membrii consiliului local, primarul general, vice-primarul și secretarul consiliului local. Raporturile dintre aceștia trebuie să fie stabilite pe respectarea granițelor atribuțiilor fiecăruia și a colaborării reciproce. Statutul fiecărui subiect al administrării publice locale presupune autonomie, transparența activității sale și fundamentarea acesteia pe temeiuri legale. Consiliile locale se convoacă în ședințe ordinare o dată la trei luni și în ședințe extraordinare de fiecare dată când apar probleme ce necesită a fi discutate. Locul și data desfășurării ședințelor, cât și ordinea de zi a acestora vor fi făcute publice cu 3-5 zile lucrătoare înainte ca ședințele să aibă loc, cu scopul garantării accesului liber al cetățenilor la informațiile ce se referă la proiectele și deciziile, programele de dezvoltare, bugetul și modul de utilizare a resurselor bugetare de către funcționarii publici și șefii administrației publice locale.

Actele aprobate în ședințele consiliului local, în corespundere cu legea cu privire la transparența procesului decizional, vor fi publicate în Registrul de stat al actelor locale, ce presupune o resursă informațională de stat cu varianta electronică a actelor autorităților publice locale. Excepție vizând vizualizarea liberă a acestor acte o vor face cele ce conțin date cu caracter personal. Acestea vor fi oricum introduse în registru, având un număr de identificare, însă li se va impune accesul restricționat de vizualizare, în conformitate cu necesitatea respectării dreptului la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private. Întru asigurarea drepturilor și valorilor democratice, se prevede promovarea de către autoritățile locale a unor politici de comunicare, ceea ce include atât posibilitatea de participare a cetățenilor în cadrul ședințelor de adoptare a unor decizii, cât și recepționarea și examinarea recomandărilor, scrisorilor și sesizărilor primite din partea unor inițiative individuale sau colective ale cetățenilor ca persoane fizice, juridice sau organizații obștești.

Legalitatea deciziilor, dispozițiilor și a altor acte normative ale autorităților publice locale este garantată de oficiile teritoriale ale Curții de Apel care întocmește un raport anual în legătură cu efectuarea controlului vizând asigurarea evidenței acestor acte. Acest control trebuie, de asemenea, să fie transparent, luându-se răspunderea pentru accesul public liber la informațiile cu privire la legalitatea actelor verificate și sinteza recomandărilor vizând modificările sau abrogările solicitate. În contextul raporturilor de asistență reciprocă dintre instanțele publice, oficiile teritoriale ale Curții de Apel oferă autorităților publice locale ajutor metodologic, consultativ și juridic permanent.

În cazul nemulțumirii față de răspunsul autorităților vizând problematica petiției sau în situația în care nu a fost primit niciun răspuns din partea acestora în termenul legal de soluționare a unei cereri (30 zile), cetățeanul sau cetățenii pot înainta reclamații în instanțele publice corespunzătoare ce se ocupă cu sesizarea încălcării drepturilor și libertăților omului și asigurarea ordinii de drept. Astfel, se pot depune plângeri la Curtea de Apel sau la Contenciosul administrativ, acesta din urmă presupunând instituția juridică printre atribuțiile căreia îi revine ordonarea activității autorităților publice și examinarea plângerilor cetățenilor cărora li s-a vătămat unul sau mai multe drepturi prin abuzul și excesul de putere sau caracterul ilegitim al deciziei luate de către reprezentanții instituțiilor publice. Putem înainta reclamații în mod independent sau apela la serviciile unui consultant juridic pentru a ne revendica drepturile și/sau contesta actele administrative, hotărârile și dispozițiile care ne lezează în mod direct.

Fiecare cetățean responsabil și conștiincios în lupta împotriva nedreptăților și abuzurilor de putere sesizate, trebuie să distingă nu doar atribuțiile și competențele instituțiilor publice pentru a recunoaște instanțele în care se poate adresa.

Orice inițiativă individuală sau colectivă se va ghida de principiul transparenței, publicității și accesibilității informațiilor vizând activitatea instituțiilor publice și dreptul de informare adecvată și în timp util a populației în întreprinderea sa de monitorizare și implicare în fazele procesului decizional.
-----------------------------------------------
În acest sens e de folos buna cunoaștere ale următoarelor documente:

Legea nr. 190 din 19.07.1994 cu privire la petiționare

Legea nr. 317 din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale,

Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație, Legea nr. 239 din 13.11.2008 privind transparența în procesul decizional și Legea nr. 793 din 10.02.2000 contenciosului administrativ.

Identificarea și colectarea resurselor pentru inițiativele civice

În vederea implementării unei inițiative civice sunt necesare resurse, ce presupun nu doar banii propriu-zis, ci și serviciile pe care le pot presta membrii comunității, implicându-se ca personal în bază de voluntariat sau muncă plătită. Resursele umane înseamnă timpul, cunoștințele și abilitățile pe care cetățeanul le poate învesti în proiectul comun. Premiza constituirii oricărui grup de inițiativă rezidă din acordul membrilor acestuia cu privire la treburile obștești ce necesită a fi îmbunătățite sau soluționate.

Prima clasificare a resurselor este exprimată prin resursele monetare și cele non-monetare. În cadrul seminarului s-au oferit exemple ale proiectelor Băncilor timpului și monedelor locale ce funcționează în interiorul unor localități din diferite regiuni ale lumii. Scopul acestor proiecte este de a re-gândi și re-orienta modelul economic al schimbului monetar, în cadrul căruia costul diferitor bunuri și servicii sunt evaluate inegal, contribuind la pauperizarea unor grupuri marginale.

Banca timpului scoate din circuit banii întru valorificarea timpului, astfel încât costul unei ore de muncă a unui dulgher, profesor, medic sau bărbat/femei casnic(e) se echivalează. Fiecare dintre membrii comunității poate lucra o oră pentru celălalt în schimbul unui talon de o oră pe care poate s-o ramburseze prin beneficierea de alte servicii de care are nevoie, prestate de alt membru al comunității. Aceasta e o inițiativă cu scopul de a re-defini munca, având la bază miza ajutorării reciproce, calității serviciilor oferite și respectului pentru talentul și îndeletnicirea vecinului.

În 2017, proiectul bugetării civile a fost implementat pentru prima oară la Chișinău, cu un buget de 1 milion de lei, urmând să crească anul următor până la 3 milioane.

Monedele locale își au rostul de a restabili dezechilibrul economic și perpetua circuitul mărfurilor întru satisfacerea nevoilor localnicilor și dezvoltarea comunității. Acest model presupune emiterea de monede în cadrul unei localități de către autoritățile publice locale sau întreprinderile autohtone, în lipsa mijloacelor financiare pentru plata salariilor și serviciilor, ca resursă suplimentară celei oficiale. Circuitul acestei monede însuflețește economia locală, suplinind deficitul bănesc, încurajând consumul, investițiile și fondurile pentru modernizarea infrastructurii, re-utilarea spațiilor de beneficiu public, îmbunătățirea diferitor servicii de asistență socială din comunitate.

O altă clasificare a resurselor poate fi făcută după criteriul de apartenență particulară sau colectivă a acestora, referindu-ne la resursele publice, comunitare sau private. Resursele publice presupun spațiile deschise și închise ce pot fi folosite în mod gratuit de cetățeni pentru organizarea și desfășurarea întâlnirilor, discuțiilor pentru dezbaterea problemelor care îi preocupă. Acest fapt soluționează lipsa sediului și stimulează coeziunea grupului. Totodată, resursele publice înseamnă infrastructură publică, granturi și fonduri oferite de stat pentru finanțarea unor campanii, alocații, bugetare participativă.

Bugetarea participativă presupune mecanismul, prin intermediul căruia o parte din bugetul local este gestionat de către cetățeni, prin identificarea problemelor locale, apoi propunerea, elaborarea și implementarea proiectelor, având o viziune comună asupra chestiunilor problematice ce necesită intervenție și clarificare. Pentru că resursele de care dispun cetățenii sunt limitate la câteva procente din bugetul total al localității sau taxă fixă alocată de către consiliul local întru asigurarea participării societății civile la procesul decizional al autorităților publice locale, proiectele sunt expuse votului cetățenilor, reieșind din necesitățile și prioritățile existente.

Campania de crowdsourcing este o modalitate eficientă de a găsi potențialii colaboratori interesați de prestarea unor servicii, presupunând înregistrarea pe platforme online atât a celor ce caută specialiști, cât și a specialiștilor ce-și propun serviciile. Astfel, se crează o platformă de întâlnire a reprezentanților societății civile pentru o cauză comună, având o viziune comună.

Resursele comunitare se referă la abilitățile și calificările vecinilor unui cartier ce se angajează să participe efectiv, cu propriile forțe, la ameliorarea vieții din curte, sector și localitate; în același timp, acestea pot fi interpretate prin prisma aspectului financiar, un exemplu potrivit fiind monedele locale la care s-a făcut referință mai sus. Aceste monede sunt o resursă comunitară, pentru că au fost introduse cu scopul depășirii unui moment critic, pentru resuscitarea vieții economice, îmbunătățirea calității vieții membrilor comunității.

Proiectele mai pot fi finanțate colectiv, prin inițierea unor campanii de crowdfunding și crowdsourcing pe platforme online și/sau offline. Campania de crowdfunding este e formă de colectare a finanțelor pentru implementarea proiectelor. Fondatorii proiectului se pot adresa potențialilor sponsori prin descrierea conceptului cauzei lor, relatând despre scopul, obiectivele, beneficiile și suma necesară pentru realizarea acestor intenții.

Parteneriate civice, mobilizare comunitară și acțiunile de monitorizare a autorităților

Pentru înțelegerea corectă a ceea ce presupune activismul civic, este necesară conștientizarea drepturilor cetățenești. Cele fundamentale se referă la dreptul la viață, libertate, siguranța persoanei, a domiciliului, libertatea circulației și convingerilor, etc., iar cele civile presupun accesul la informație, libertatea de întrunire pașnică, secretul corespondenței și taina convorbirilor telefonice, dreptul la recurs în instanță și consultare juridică gratuită. În același timp, trebuie să ne dăm seama de distincția esențială între drepturile noastre ca cetățeni și drepturile funcționarilor publici. Dacă cetățenii au dreptul să facă tot ceea ce nu contravine legislației în vigoare, funcționarii publici trebuie să facă doar ceea ce legislația permite.

Societatea civilă funcționează ca garant al respectării drepturilor omului, vizând ansamblul relațiilor sociale dincolo de structurile guvernamentale și cele comerciale. Aceasta este compusă din ONG-uri, platforme civice, inițiative, proiecte, asocieri și întruniri cetățenești. Dezvoltarea societății civile este interconectată cu consolidarea statului de drept și interpretarea actorilor sociali ca parteneri egali în interacțiunea socială.

Sunt câteva condiții importante pentru ca ONG-urile să fie apreciate pozitiv. În primul rând, deschiderea pentru posibilitatea stabilirii parteneriatelor este întotdeauna lăudată. Condiția esențială pentru instituirea unei asistențe reciproce a membrilor sau echipelor a două sau mai multe asociații obștești este eficiența acțiunilor, profesionalismul persoanelor angajate, varietatea domeniilor de interes și a metodelor de lucru și nu în ultimul timp, non-partizanatul politic, ce joacă un rol prioritar pentru câștigarea încrederii și promisiunea sprijinului în vederea realizării idealurilor comune.

Echipa este creată din membri-complici unul cu celălalt, având nu doar țeluri și interese comune, ci și o viziune de ansamblu, valori și metode față de care toți își exprimă acordul. O echipă este formată din lider, lider-adjunct, specialiști și experți în domeniile de interes ale asociației, finanțatori și voluntari, împreună îndeplinind sarcinile și activitățile proiectului pe care l-au gândit întru asigurarea drepturilor și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. În cadrul acesteia, rolurile sunt distribuite pentru realizarea eficientă a sarcinilor, nivelul de complexitate a acestora modificându-se, în virtutea aproprierii unor noi domenii de investigație.

Cooperarea între echipe este posibilă în cazul identificării gradului zero ca punct de plecare pentru stabilirea parteneriatului. Acest grad zero vizează atât elementul comun al tematicii intereselor, cât și similaritatea direcției dezvoltării ulterioare a acestor interese.

Metoda lucrativă de monitorizare și-o poate însuși orice cetățean sau echipă care este înzestrat(ă) cu abilitățile cognitive necesare înregistrării și analizei acelor parametri ce descriu comportamentul sau situația obiectului ales pentru supraveghere. Autoritățile monitorizate pot fi autoritățile publice locale sau cele centrale. Asupra acestor din urmă, controlul poate fi exercitat prin participarea la comisiile de pe lângă ministere, accesul la ședințe fiind liber.

Monitorizarea autorităților publice centrale, prin constituirea unor platforme civice, poate condiționa elaborarea unor strategii de dezvoltare a societății civile, propice promovării valorilor democratice. Pentru o monitorizare eficientă, enumerăm următoarele: deținerea unor cunoștințe primare în domeniu, resurse umane, cunoașterea metodologiei monitorizării, atragerea și menținerea unor informatori stabili și stăpânirea logisticii pentru valorificarea rezultatelor documentate. În acest sens, folositor poate fi faptul urmăririi site-urilor de investigație, sesizarea organelor însărcinate cu controlul autorităților, recunoașterea funcționarilor publici loiali și translarea online pentru fixarea abuzurilor și ilegalităților constatate.

Organizare Comunitară

Arena civică implică diferiți actori sociali, având interese, influență și scopuri distincte, uneori complementare, iar cel mai adesea contrare prin obiectivele, mijloacele și rezultatele scontate. Actorii sociali ce influențează procesul decizional în mod direct sunt sectorul non-guvernamental și cel al afacerilor. Aceștia se caracterizează printr-o misiune clar definită, structură puternică, identitate, resurse și lideri influenți. În calitatea lor de actori ai societății civile, cetățenii sunt haotici, întrucât nu dispun de organizare, adică de un plan de acțiune coerent și clar, de lideri care ar distribui sarcinile, de aliați și resurse, de aceea nu au influență asupra factorilor decizionali.

Conceptul puterii în organizarea comunitară este decisiv, în virtutea faptului că semnifică mobilizarea și atragerea unui număr cât mai mare de oameni care vor susține cauza de ordin public, ceea ce va garanta ascultarea și respectarea vocii cetățenilor. „Puterea numerelor" contrabalansează puterea politică și puterea financiară, în pofida scepticismului cetățeanului față de rolul său în producerea schimbării aspectului deficient al realității sociale.

Vlad lucrează în sectorul neguvernamental din 2010, colaborând cu diverse organizaţii în proiecte de cercetare, antropologie vizuală, dezvoltare şi organizare comunitară. Printre asociaţiile si fundaţiile cu care a colaboratse numără: Asociaţia pentru Tranziţie Urbană (A.T.U.), Asociaţia Komunitas, Asociaţia Culturală Make a Point, Asociaţia Vira, Fundaţia Parteneri pentru Dezvoltare Locală (F.P.D.L.). Din 2014 lucrează ca organizator comunitar la Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) ajutând oamenii să se organizeze şi să acţioneze împreună pentru un interes comun.
Vlad a absolvit cursurile Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, şi are un masterat în antropologie şi dezvoltare comunitară.

Vlad CĂTUNĂ

organizator comunitar

Ce este organizarea comunitară?

Organizarea comunitară presupune recunoașterea oamenilor ce împărtășesc aceleași interese, împuternicirea unui lider întru definirea obiectivelor și menținerea coeziunii grupului, identificarea resurselor ce facilitează dobândirea influenței asupra actorilor procesului decizional pentru schimbarea realității sociale deranjante. Sarcina organizatorului comunitar constă în a familiariza liderul și membrii grupului cu instrumente de lucru eficiente în rezolvarea unei game variate de probleme. Adică, miza esențială a acestuia s-ar referi la crearea unor relații stabile și durabile între cetățeni și deprinderea de către aceștia a unor abilități ce i-ar ajuta să acționeze împreună și după soluționarea problemelor cu care se confruntă pentru moment, în lipsa organizatorului comunitar. Regula de fier ce ghidează activitatea oricărui organizator comunitar, „nu face pentru ceilalți ce pot face ei înșiși pentru ei", se referă la sarcina acestuia de a pregăti oamenii cum să acționeze în mod independent și de a-i instrui cu privire la instrumentele potrivite pentru dobândirea înfăptuirii schimbărilor dorite.

Tipuri de intervenție comunitară

În funcție de tipul ajutorului oferit și al impactului asupra problemei, distingem mai multe forme de intervenție comunitară, abordând diferit problema/problemele din cadrul societății.

Asistența socială

soluționează problema imediat, însă nu pe termen lung, fiindcă se conduce de aspectele de suprafață ale unor cauze mai profunde: în cazul copiilor înfometați, aceștia sunt hrăniți, însă li se va face foame iarăși.

Campaniile de advocacy

au impact de durată, identificând cauzele problemei și acționând asupra factorilor de decizie guvernamentală să soluționeze probleme de interes public, însă și acest tip de intervenție nu implică în mod direct cetățenii întru participarea la procesul decizional.

Organizarea comunitară

este mult mai eficientă, deoarece dezvoltă și valorifică competențele necesare cetățenilor pentru a se confrunta cu autoritățile, pentru a strânge fonduri din comunitate și din afara ei, pentru a concepe tactici de înaintare și realizare a demersurilor civice.

Elementele de bază în organizarea comunitară

Organizarea comunitară vizează interviurile din ușă în ușă, întâlnirea unu la unu, plănuirea și moderarea întâlnirilor eficiente (de grup/de comunitate) și acțiuni de advocacy.

Interviurile din ușă în ușă vor facilita crearea unui grup de inițiativă, vizând identificarea problemelor și a oamenilor cu dorință de implicare în soluționarea acestora.

Întâlnirea unu la unu are drept sarcină atragerea unor noi membri sceptici cu privire la intențiile și/sau șansele de realizare a obiectivelor propuse, stabilirea aliaților, evaluarea modului de desfășurare a activităților și aprecierea, de către membrii actuali, a rezultatelor obținute. Pentru realizarea unei întâlniri eficiente sunt importante următoarele aspecte: stabilirea din timp a obiectivelor, anticiparea potențialelor momente delicate și a obstacolelor, întrunirea să nu dureze mai mult de o oră și un sfert, iar participanții să simtă că nu și-au pierdut timpul, pentru că s-a ținut o agendă de lucru, toate punctele au fost discutate, s-au luat decizii concrete, s-a elaborat un plan precis de acțiune și s-au distribuit echilibrat sarcinile între participanți.

Acțiunile de advocacy vizează documentarea cu privire la problemă, sensibilizarea unui public cât mai larg cu referire la aceasta și abordarea directă a autorităților pentru înlăturarea problemei.

Etapele de planificare a unei strategii de advocacy

identificarea problemei, prin intermediul unei analize atente a situației, depistarea cauzei ce a dus la apariția problemei, precizarea scopului și a obiectivelor ce vor ghida desfășurarea activităților ce vor fi întreprinse.
Propunerea unei soluții este la fel de importantă, întrucât trasează din start directivele grupului de inițiativă, anunțând neînțelegerile și compromisurile ce trebuie făcute.
Stabilirea țintelor vizează persoanele ce sunt împuternicite să rezolve problema, această etapă fiind precedată de o documentare amănunțită privind tentativele anterioare de rezolvare a problemei, legislația în vigoare, consultarea agendei publice/politice, în vederea verificării învoielii sau divergenței între intențiile de acțiune ale cetățenilor și cele ale funcționarilor publici.

Identificarea susținătorilor se face prin înțelegerea problemei într-un cadru mai larg și constatarea tuturor actorilor ce pot fi sau sunt afectați de persistența problemei, vor avea beneficii de pe urma campaniei sau pur și simplu vor să ajute, pentru că le pasă de cauză.

Tacticile sunt acele activități, precum audierile publice, evenimente media, sesiuni de responsabilizare, evenimente prietenoase în cadrul comunității, proteste, marșuri, gândite sub aspectul resurselor, mesajului, scopurilor, eventualelor realizări obținute și acțiuni post-mergătoare. Prin activitățile desfășurate comunicăm țintelor cauza campaniei, putem atrage atenția mass-mediei, punem presiune pe ținte și ne atragem susținători. O strategie de advocacy mai presupune evaluarea riscurilor și discernerea unor tactici alternative pentru îndeplinirea misiunii grupului/comunității.

Cum se planifică și organizează o campanie?

În jurul nostru se întâmplă foarte multe nelegiuiri, și uneori, le lăsăm să se întâmple, fără să intervenim, pentru că vigilența noastră este adormită. Cetățenia noastră nu e doar o condiție care ne oferă niște drepturi într-un stat, ci presupune asumarea acestor drepturi, prin exercitarea și apărarea acestora. Pentru a trăi într-o lume mai bună, trebuie să practicăm necontenit un exercițiu al atenției îndreptate întru prevenirea abaterilor de la prevederile legislative, a căror consecințe directe ne pot încălca drepturile. Odată sesizate asemenea încălcări sau, cel puțin, odată sesizat pericolului iminent al unei posibile fărădelegi, e necesară atragerea atenției la ceea ce se întâmplă a unui grup cât mai mare de cetățeni, demnitari și autorități publice, pentru combaterea sau stoparea acestor abuzuri și instaurarea dreptății.

Ce este o campanie socială?

O campanie socială vizează acțiunile coordonate ale unei comunități de oameni uniți sub aceeași deviză și urmărind îndeplinirea aceluiași scop. Cheia succesului nu este alegerea subiectului campaniei sau finanțarea/resursele, ci motivația oamenilor care fac lucruri împreună pentru binele lor și al celor din jur, întru producerea schimbării dorite de oameni. O campanie bună are la bază o strategie bună, însemnând pași consecutivi bine gândiți de oameni care transmit mesaje clare și reale pentru soluționarea problemelor actuale.

Organizarea unei campanii are în spate organizarea comunității. Fiecare poate contribui cu ceva la realizarea cauzei comune. Fie că luptăm pentru asfaltarea unei străzi, schimbarea programului de lucru al poștei sau reducerea numărului de semnături pentru înființarea unui partid, conștientizarea puterii oamenilor e necesară pentru mobilizarea și organizarea comunității. Indiferent de natura problemei alese pentru dezbatere lucrăm cu oameni interesați de această problemă, orientați spre rezolvarea acesteia, chiar dacă își pot permite mai puțin timp dedicat activităților desfășurate sau nu au tocmai abilitățile necesare pentru realizarea unor acțiuni de care este nevoie la moment pentru obținerea unei vizibilități mai mari, dar ar putea să ajute la desfășurarea altor activități, folosindu-și aptitudinile și capacitățile.

Etapele strategiei de proiectare și implementare a unei campanii

Identificarea problemei în jurul căreia se va constitui strategia campaniei poate fi mai mult sau mai puțin ușoară, în dependență de vigilența noastră față de evenimentele de pe ordinea zilei. O temă prioritară care ne macină în raport cu buna guvernare, derapajele instituțiilor de la îndeplinirea contractului social, combaterea corupției, susținerea dreptului la educație, recuperarea unui drept încălcat etc., poate deveni un subiect pentru inițierea unei campanii sociale, în măsura în care aceasta este sau devine o problemă demnă de interes în accepțiunea unui grup de oameni din ce în ce mai larg.

Înainte de lansarea unei campanii, o fază esențială este documentarea cu privire la problema în cauză, prin monitorizarea avizurilor despre activitatea autorității publice competente în soluționarea problemei respective și urmărirea zilnică a modului în care mass-media informează cetățenii și pune în discuție subiectul dezbătut. Totodată, este eficientă recunoașterea unor informatori din interiorul organizațiilor sau instituțiilor legate de subiectul nostru, care ar putea să faciliteze dobândirea de informații, dar trebuie să fim, iarăși, atenți, pentru că s-ar putea să ne pună pe o pistă greșită. În acest sens, verificarea informațiilor pentru a nu fi induși în eroare este indispensabilă. Informațiile incorecte sau parțiale ne pot pune într-o situație cel puțin jenantă, ba chiar s-ar putea ajunge până la faptul de a ne pierde buna reputație și încrederea celor care ne-au susținut. Documentarea va deveni ingredientul nelipsit pe tot parcursul campaniei, pentru a lupta împotriva discreditării și a rușinii de a nu poseda pe deplin subiectul pentru care militezi.

După documentare, este necesară schițarea hărții actorilor, prin contrapolarea aliaților și dușmanilor, adică a acelor persoane/organizații/instituții care ne pot ajuta în urmărirea scopurilor noastre sau ne vor încurca planurile, pentru că e în dezinteresul lor să izbândim în cauza noastră. La această etapă, atragerea partenerilor care au o putere mare de decizie este un factor indiscutabil. De aceea, capacitatea echipei strategice și organizatorice de a capta energia socială necesară schimbării dorite și de a o coagula întru obținerea rezultatului scontat, trebuie antrenată în permanență. Totodată, înainte de lansarea propriu-zisă a campaniei, se lucrează asupra elementului vizual, pentru creșterea șanselor de captare a atenței: titlu scurt, sugestiv, cuprinzător, logo și imagini care ar semnifica o punte de legătură către organizatorii campaniei și public, întru crearea unui tip de relaționare care ar câștiga adepți și aderenți.

Următorul pas presupune manifestarea opoziției față de acele organizații, instituții, funcționari publici și persoane care săvârșesc o fărădelege. În acest sens, petiția și scrisoarea deschisă sunt armele prin intermediul cărora ne exprimăm opiniile față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și ne mulțumește, în special față de ceea ce catalogăm ca fiind nedreptate sau neligiuire. Aceste documente trebuie să conțină într-un mod succint, clar și coerent, principalele nemulțumiri și revendicări sub forma unei argumentații bine puse la punct. Recurgem la îmbinarea elementelor factuale cu cele emoționale, pentru a prezenta punctul nostru de vedere cu privire la ceea ce trebuie schimbat într-o manieră care să atingă persoana care citește petiția noastră sau scrisoarea deschisă față de autorități și să acționeze alături de noi pentru cauza noastră.

Ceea ce se întâmplă după manifestarea opoziției e presiunea, exercitată prin perseverență și demonstrarea hotărârii și încrederii noastre ca militanți ai dreptății. În circumstanțele presiunii, trebuie să profităm de oportunități, să ne întărim pozițiile cu oameni și idei noi, pentru a merge în ofensivă. Aceasta se manifestă prin acțiuni juridice, care ar conduce la sancționarea celor care au încălcat legea și drepturile altor oameni prin construcții ilegale, copaci tăiați fără certificate de sustenabilitate, perceperea unor taxe ilegale etc. Protestele sunt și ele forme de presiune asupra oponentului/oponenților, însă trebuie să ținem cont că impresie face numărul participanților la protest. Și dacă avem puțini oameni care vin să ne susțină, atunci e necesar ca protestul să fie organizat într-o măsură cât mai creativă și originală, pentru ca acesta să aibă efect. Și să nu uităm de efectul atragerii unor formatori de opinie, atenția presei, celebrități ș.a.m.d.

Pașii unei campanii vizează nu doar elementul strategic, întrucât trebuie să ținem cont și de resursele necesare desfășurării campaniei (chestiuni legate de finanțare, componența cantitativă a echipei, timpul, abilitățile și atenția membrilor acesteia), desfășurarea propriu-zisă a campaniei (chestiuni legate de planul de acțiune, sau altfel spus, întocmirea unui calendar presupunând activitățile care vor fi organizate, peridiocitatea acestora, însemnarea unor evenimente importante de care depinde evoluția ulterioară a lucrurilor) și aspectul de comunicare, care nu e mai puțin important decât toate celelalte. Din momentul deciziei de a lansa o campanie, eforturile noastre trebuie să vizeze impactul mediatic al acesteia. S-ar părea că trebuie să ne întrebăm în ce măsură sunt denaturate calitatea și semnificația mesajelor noastre în timp ce sunt difuzate prin canalele media. Jurnaliștii și formatorii de opinie ne vor ajuta să creștem numărul celor care ne susțin, prin formularea unor mesaje clare și opinii argumentate.

Importanța Campaniilor sociale

Campania socială joacă rolul de motor în transformarea socială. Prin coeziunea și mobilizarea unor oameni diferiți ca experiență de viață și viziune asupra lumii întru combaterea unor nedreptăți sociale care ne încalcă drepturile fundamentale, răstoarnă ordinea socială sau ne sărăcesc comunitățile prin corupție și indiferență, reușim să schimbăm realitatea socială și să re-abilităm ordinea, bunul simț și dreptatea. Implicarea participativă a cetățenilor și simțul lor pentru proiectele, evenimentele sau deciziile autorităților publice care ar putea să le dăuneze, trebuie exersate în permanență pentru a nu lâncezi. Datorită lansării unor campanii, ne angrenăm să ieșim din formalismul civic caracteristic populației autohtone și ne cultivăm simțul civic pentru combaterea lucrurilor ce nu merg bine sau cu totul prost.

Cum protestăm? Ce merge și ce nu merge în protestele civice din Republica Moldova?

Temele protestelor

Majoritatea protestelor din Republica Moldova au conotații politice, dar la nivel de capitală au apărut și sunt organizate proteste civice privind probleme ce pot fi catalogate în mod generic ca fiind proteste civice urbane și țin de problemele orașului – infrastructură, ecologie, amenajarea spațiilor publice, construcții ilegale, colectarea deșeurilor la nivel de oraș și în cartiere aparte (ex. Cafeneaua Guguță, Scuarul Cehov, Casa Parohială, protestele privind construcțiile ilegale). Unul dintre aspectele relevante ale acestui nou tip de proteste este abilitatea lor de a depăși importante clivaje din societatea moldovenească: limbă, etnie, viziuni și afinități de partid.

Ce instrumentele folosim pentru mobilizarea cetățenilor de a participa la proteste?

Pentru mobilizarea cetățenilor de a participa la proteste, inițiatorii întrunirilor utilizează frecvent mai ales instrumentele online, în special rețelele de socializare (grupuri închise/deschise, chat-uri pe facebook, viber, telegram, liste de email-uri, mesageriile whats app) care le permit să se organizeze și să comunice atât cu grupul intern de cetățeni cât și să promoveze publicului larg despre problema pe care doresc să o soluționeze. Aceste instrumente combină mai multe niveluri de vizibilitate ale mișcării, lăsînd să se vadă unele părți (evenimentele publice) și făcînd altele mai puțin vizibile (partea de organizare și mobilizare).

Infrastructura protestelor

Dacă la nivel de organizare a protestelor, cetățenii utilizează platformele online pentru comunicare, atunci la expertiză sunt multe deficiențe. În situațiile în care cetățenii doresc să se mobilizeze pentru a soluționa o anumită problemă, ei întâmpină dificultăți privind lucrul cu documente și comunicarea cu autoritățile publice locale. Cele mai greu de accesat sînt serviciile în domeniul juridic. E nevoie de juriști care ar putea consulta gratuit grupurile de cetățeni atunci când aceștia au nevoi. De asemenea activiștii întămpină dificultăți în a accesa servicii de design grafic, muncă în domeniul IT (configurare a site-urilor/blogurilor etc).

O altă problemă este lipsa spațiilor gratuite pentru întâlniri și muncă colectivă, locații unde cetățenii ar putea discuta și elabora planuri de acțiune. De multe ori inițiativele se organizează pentru întîlniri în localuri, în locuințele altor activiști/cetățeni. Organizarea evenimentelor publice întîmpină aceleași dificultăți: spațiile publice gratuite (biblioteci, săli de ședință ale organelor administrației publice locale) nu sînt dotate adecvat din punct de vedere logistic (proiectoare, boxe, microfoane etc) iar cele care au dotările necesare au prețuri mult peste posibilitățile grupurilor de activiști și cetățeni.

Din cauza lipsei resurselor financiare protestele nu sunt promovate la nivelul corespunzător. În majoritatea cazurilor este nevoie de birotică elementară.

Gradul de participare a cetățenilor la protestele civice este scăzut din așa motive ca: lipsa de informare, necunoașterea subiectelor reale ale protestelor, percepția că protestele sunt organizate de o entitate politică, credința că participarea lor nu va da rezultate.

Protestele și mass-media

În era informațională succesul unui protest de multe ori depinde de cât de bine este mediatizat, acest lucru asigură informarea unui grup mai mare de oameni și totodată pune presiune asupra autorităților competente de soluționarea problemei pentru care optează cetățenii.

Mediatizarea protestului până la desfășurarea acestuia, motivează implicarea unui număr sporit de cetățeni și atrage atenția funcționarilor publici care pentru a crea o imagine bună partidului politic pe care îl reprezintă, sunt nevoiți să reacționeze fie cu o declarație superficială fie cu o serie de pași concreți pentru a satisface parțial cerințele pe care le înaintează protestatarii.

cum atragem noi cetățeni și organizații?

În cazul în care grupul de cetățeni este la etapa de început și nu este vizibil, implicarea noilor grupuri de susținători poate fi făcută după următoare logică:

să apeleze la cetățeni activi care au participat la organizarea protestelor;
să solicite consultări de la activiști civici;
să apeleze la grupuri de inițiativă;
să contacteze ONG-uri;
să trimită notificări instituțiilor mass-media;

Activism și mass-media
o istorie a jurnalismului civic din Republica Moldova

Cineast, activist civic, politician independent. Apar unde nu mă așteaptă nimeni și filmez ce mulți n-ar vrea să fie văzut pe internet sau la TV. Mă găsiți pe YouTube, Facebook, Twitter, Skype și Viber sau pe la proteste. Încurajez pe toată lumea să se exprime astfel, e gratis și face bine la democrație.

Oleg BREGA

activist civic

În cadrul unei discuții despre activism și comunicare în mass-media, Oleg Brega a relatat despre dezvoltarea societății civile din ultimele două decade și rolul mass-mediei în consolidarea forțelor societății civile și a opiniei publice.

Evoluția asociației Hyde Park care a pornind de la o emisiune radiofonică nocturnă, ajungând la constituirea unei întregi rețele de militanți pentru drepturile la liberă exprimare și liberă întrunire. Mizând dezvoltarea unor platforme de liberă exprimare, prin instruirea tinerilor în domeniul media, documentarea video a cazurilor de încălcare a drepturilor omului și a diferitor forme de abuz, asociația a contribuit la creșterea nivelului de cultură și educație civică al cetățenilor.

Mișcarea Hyde Park a fost un fenomen alternativ pe piața mediatică pentru informarea corectă a cetățenilor, apărută în timpul guvernării anilor 2001-2009, ca reacție la cenzura instituită de autorități. Primele proiecte ale acesteia au vizat organizarea unor întruniri și dezbateri publice, subsumate sub conceptul unui microfon deschis, pentru exprimarea cetățenilor cu referire la problemele sesizate în cadrul comunității și carențele guvernării.

Întrucât, adesea, oamenii legii au acționat prin amenințări, bruscare și arestare contravențională nejustificată a protestatarilor, dosarele conțineau și specificații cu privire la încălcarea dreptului la libertate și siguranță, prin tratament inuman și discriminatoriu. Pe parcursul anilor 2009-2012 Asociația Hyde Park a avut câștig de cauză în 7 din aceste dosare.

În partea a doua a atelierului, participanții la eveniment au discutat aspecte ale realității sociale de care sunt nemulțumiți, intenționându-se organizarea unui flash-mob pentru activarea spiritului civic al celor prezenți. Dintre propunerile enunțate, prin votare democratică, s-a decis inițierea unei acțiuni de instigare a Consiliului Coordonator al Audiovizualului pentru alocarea unei ore pe săptămână pentru prezentarea unei emisiuni dedicate realizărilor și provocărilor societății civile.

Nemulțumiți de repetarea unor situații de împiedicare a protestelor pașnice pe care le inițiau de către reprezentanții organelor de drept, Brega și colegii săi au depus la CtEDO peste 12 dosare, invocând încălcarea dreptului la întrunire.

Experiența în cadrul domeniului jurnalismului civic relevă importanța monitorizării comportamentului în afara legii a reprezentanților autorităților publice în situații cotidiene. Oportunitățile de prezentare a cazurilor de abuz prin intermediul rețelelor de socializare și posibilitatea de a face imediat publice rezultatele unor investigații privind încălcări semnificative a drepturilor fundamentale ale cetățenilor, precum libera exprimare, dreptul la întruniri și accesul la informație, sunt realități ale noilor timpuri pe care trebuie să le valorificăm la maxim.

Cum activăm participarea comunității: „Puterea" comunității

Ne dăm seama că nu avem, în Moldova, o cultură participativă dezvoltată, un simț civic, cel de al 6-ea simț civic ce contribuie la dezvoltarea comunitară. Credem că a face ceva pentru comunitate este imposibil. Implică disconfort personal, incomodarea factorilor de interes, sau simplu a celor ce pot beneficia sau celor ce pot influința acea schimbare din mai multe motive.

Tatiana COSTEV

community organizer

Tatiana Costev activează în cadrul Institutului pentru Inițiative Rurale din 2004, coordonînd mai multe proiecte locale şi naționale ale organizației. Este absolventă a programelor americane „Open World". Are o vastă experiență în lucrul ce vizează integrarea minorităților naționale, copiilor vulnerabili, facilitarea educației de calitate, dezvoltarea capacităților în largă arie ce contribuie la promovarea spiritului participativ și democratic al cetățenilor din Republica Moldova.

EXEMPLE

Comunitățile Institutului Pentru Inițiative Rurale

Definirea inițială a ceea ce este și nu este participarea a permis constituirea unei imagini clare asupra trăsăturilor, comportamentului și acțiunilor concrete ale persoanelor care se antrenează în procesul schimbării continue a comunității sau intenționează să o facă. Conceptul participării implică o formă de organizare a unui grup de inițiativă, adică crearea rețelei de socializare și menținerea acesteia pentru identificarea problemelor, a factorilor de interes și descrierea unui plan de acțiuni pentru soluționarea problemei.

Înainte de actul propriu-zis al încadrării într-un grup de inițiativă, fiecare dintre noi trebuie să-și clarifice propriile întrebări privind cine este și ce-și dorește, întru identificarea unor eventuale puncte de pornire pentru întemeierea relațiilor cu ceilalți. Conștientizarea funcției pe care o râvnim în cadrul unui grup, dar și a abilităților și resurselor pe care suntem dispuși să le acordăm unor persoane și probleme facilitează prin sine constituirea unor grupuri sustenabile care vor lucra pentru transformarea comunității.

Principalele bariere și dificultăți în consolidarea grupurilor de inițiativă este absența liderului care să modereze activitățile și să delege sarcinile și responsabilitățile, lipsa dorinței de implicare a localnicilor sau imposibilitatea stabilirii unor interese comune pentru unificarea grupului. Elementele de bază în organizarea și consolidarea grupurilor de inițiativă sunt discuțiile din ușă în ușă pentru identificarea șirului de probleme ale comunității și formarea grupului de lucru, prioritizarea problemelor în funcție de resursele comunității, elaborarea unui plan de acțiuni pentru soluționarea problemei, organizarea unor întâlniri organizate ale grupului de lucru și identificarea factorilor de interes care pot contribui la soluționarea problemei.

Urbanism aplicat în orașul post-sovietic
---
Постсоветский город: перезагрузка смыслов/сообществ/среды.

Modelul orașului post-sovietic este constituit din 3 straturi: fizic (spații verzi, infrastructură, fenomene naturale ș.a., documentate și arhivate corespunzător), social (locuitorii orașului, domeniile de activitate, grupurile sociale din care fac aceștia parte etc.) și cultural (codurile care determină apartenența la grupuri, relațiile sociale, fluxul ideilor). Comportamentul și activitatea zilnică a locuitorilor unui oraș este determinat de cultura pe care o interiorizează fiecare și prin care se definește. Sviatoslav Murunov a vorbit despre 4 tipuri de culturi care pot caracteriza locuitorii orașelor post-sovietice: cultura țăranului, cultura omului liber, cultura sovietică și cultura globală.

Cultura țăranului definește tipul uman ca parte integrantă a naturii. Acest individ gândește ciclic, în dependență de periodicitatea anului, referindu-se întotdeauna la tradiție și câutând propriul confort. Forma de comunicare este piața sau iarmarocul. Cultura omului liber definește tipul uman ca parte integrantă a unei fabrici. Acest individ gândește în limita propriilor atribuții profesionale, în dependență de sfera lui activitate, preluând schemele de-a gata, riguros constituite de superiori sau transmise de generația anterioară.

Cultura sovietică este un amalgam format din cultura țăranului, împrumutând elemente eroice din cultura greacă, definind tipul uman al eroului. Acest individ își asumă gândirea globală, pierzând din vedere ceea ce se întâmplă în mediul său imediat. Viața lui prezintă un model de acțiune pentru alte persoane, sprijinindu-se pe idealul jertfei personale întru realizarea visului declarat. Cultura globală vizează cuprinderea în propria viziune asupra lumii a înțelesului existenței altor culturi, adică acceptarea valorilor diversității, toleranței, alegerii personale, prin prisma comprehensiunii lumii ca fiind constituită orizontal, în cadrul căreia toți oamenii sunt interesanți și importanți în aceeași măsură.

Unul dintre sistemele sociale întemeiate în cadrul orașului post-sovietic este administrația. Acest sistem presupune prin sine izvorul actelor legislative cu ajutorul cărora se instituie controlul ordinii publice și regulile desfășurării unor activități. Administrația post-sovietică se caracterizează prin acapararea întregii puteri, adică înclinația spre controlul absolut și lipsa flexibilității, a dialogului cu alți actori sociali interesați de problemele asupra cărora se decide. Sistemul administrației post-sovietice se află la etapa actuală într-un deficit al generării ideilor, ceea ce se răsfrânge asupra dezvoltării sustenabile a orașului.

Business-ul este unul dintre factorii de influență majoră asupra dezvoltării orașului. Cultura persoanelor a căror activitate principală este business-ul (cultura țărănească, a omului liber, sovietică sau globală), modul în care aceștia își desfășoară și soluționează problemele legate de investirea și monitorizarea creșterii capitalului, se răsfrânge nemijlocit asupra aspectului general al orașului, printr-o dezvoltare neuniformă, urâțire excesivă a unor zone, desfrișări neargumentate, instalații care nu se încadrează în contextul urbanistic.

Clasa creativă este un actor relativ nou aparținând orașului post-sovietic. Această clasă presupune un contingent de oameni în continuă formare personală și profesională, deținând competențe și experiență pentru realizarea unor proiecte sociale și activități pentru schimbarea orașului și îmbunătățirea calității vieții în oraș. Nemulțumirea clasei creative și obstacolul major în prosperarea acesteia derivă din neadaptarea infrastructurii spațiului public pentru comunicare și dezvoltarea relațiilor sociale. Una dintre premisele schimbării orașului post-sovietic ar trebui să derive din necesitatea constituirii unor spații care să faciliteze cunoașterea reciprocă și reducerea distanței sociale.

Punctul de plecare al tehnologiei proiectării sociale este cunoașterea de sine, prin deconstruirea identității post-sovietice. Conștientizarea motivelor antrenării într-un proiect, pornind de la dezvoltarea unei imagini despre sine și lumea înconjurătoare, domeniile principale asupra cărora ne dorim să intervenim, toate acestea se subsumează necesității conceperii unei viziuni asupra lumii, de care se duce lipsă în spațiul post-sovietic. Pentru a înțelege esența tehnologiei proiectării sociale e necesară înțelegerea naturii umane. Omul este prin sine un sistem dinamic, a cărui identitate fizică și socială se schimbă pe parcursul întregii vieți. Explicitarea propriului rost, conștientizarea funcționării schemei actuale de dezvoltare a unui spațiu, proces sau inițiative în cadrul unui oraș, este indispensabilă fazei anterioare implicării în cadrul unui proiect.

Tehnologia proiectării sociale este o metodă de soluționare a problemelor orașului prin implicarea tuturor actorilor care sunt afectați de aceste aspecte problematice ale vieții orașului. Definirea identității subiectului implicat în proiectarea socială este importantă, întrucât pasivitatea cetățeanului nu derivă din lipsa puterii și dorinței de acțiune, ci dintr-o conturare slabă a propriei identități orășenești. Definind și delimitând identitatea locuitorului unui oraș de identitatea locuitorului altui oraș, reușim să consolidăm o rețea de cetățeni interesați de soarta și viitorul orașului în care trăiesc, printr-un apel etic la acțiune.

Proiectarea socială care va avea șanse de succes se realizează prin chestionarea propriului impuls de realizare a unei schimbări, cercetarea motivelor care stau la baza deranjului resimțit, discutarea acestei dorințe de a produce transformări cu alți actori sociali și atragerea mai multor persoane pentru soluționarea problemei sesizate. Următoarea etapă va presupune proiectarea viitorului prin invitarea tuturor părților interesate întru reflectarea colectivă asupra scenariilor posibile de dezvoltare a orașului. Partea indispensabilă a acestor activități este documentarea tuturor ideilor și elaborarea scrisă a planului pentru deschiderea posibilității informării altor oameni fără irosirea unor resurse suplimentare.

Generatorii sunt profesioniștii antrenați în procesul inventării și producerii sensurilor, a noilor concepții și idei. Problematizatorii sunt cercetătorii care se ocupă cu studierea socială a aspectelor realității, printre care identificăm sociologi, analitici, filosofi, culturologi, totalitatea persoanelor care au abilitatea de a identifica tezele actuale în evoluția și dezvoltarea comunităților unui oraș. Persoanele care obișnuiesc să decidă sau decidenții (în rusă: решатели)

sunt cei care-și asumă angajamentul să caute soluțiile, propunând o suită de standarde în baza cărora se pot hotărî pașii de urmat pentru ameliorarea unor situații. Executorii sunt persoanele antrenate în fomarea pieței, fiind implicați în procesul de producere și dezvoltare a tehnologiilor. În procesul constituirii economiei creative mai sunt antrenați producătorii-moderatori (rostul lor e de a concepe proiecte prin acțiunea de a face legături între persoanele competente având viziuni similare pentru dezvoltarea unor idei, care abandonează proiectul în urma constituirii acestuia) și marketologii-metodologiști (persoanele care studiază piața și pot reorienta discuțiile unui grup de inițiativă în direcția în care evoluează așteptările și necesitățile consumatorilor).

PARTENERI

CONTACTE

comunitati.active@gmail.com

mun. Chișinău, str. Pușkin 22, of. 519
www.comunitatiactive.com

Proiectul "Comunități Active pentru Democrație Participativă" este realizat cu suportul financiar al Programului "Buna Guvernare" al Fundația Soros Moldova. Informaţiile şi concluziile publicate aparţin în exclusivitate autorilor şi nu reflectă neapărat opiniile Fundaţiei Soros-Moldova.